Ieri, brazilianul Pele a împlinit 80 de ani. Cu acest prilej, vă invităm să citiți povestea singurului fotbalist triplu campion mondial cu ajutorul acestui fragment desprins din cartea „100 de sportivi legendari”, care va apărea în această toamnă.
Pele este singurul jucător care a cucerit Cupa Mondială de trei ori, deține recordul mondial Guinness în privința golurilor marcate în carieră, 1281 în 1363 de meciuri, a fost desemnat Fotbalistul Secolului în 1999 de Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului, iar un an mai târziu, Comitetul Internațional Olimpic i-a acordat titlul de Sportivul Secolului.
Pele s-a născut pe 23 octombrie 1940 în Tres Coracoes, un localitate situată în Sudul statului Minas Gerais, dar a crescut în sărăcie în Bauru, oraș din statul Sao Paulo. El a fost încurajat să joace fotbal de tatăl său, Dondinho, fost jucător la Fluminense, dar cum nu avea bani de o minge adevărată, improviza mereu fie cu un balon făcut dintr-o șosetă umplută cu ziare sau cu un fruct de grapefruit. A fost botezat în cinstea inventatorului american Thomas Edison, iar familia îl striga Dico.
Apelativul “Pele” l-a primit din partea colegilor de școală, care l-au ironizat pentru felul în care pronunța numele jucătorului său preferat, portarul lui Vasco da Gama, Bile. El a crezut mereu că Dumnezeu l-a adus pe pământ cu un scop precis, acela de a deveni eroul absolut al fotbalului, ca un adevărat miracol. La nici 16 ani, a debutat cu gol în echipa de seniori a lui Santos, pe 7 septembrie 1956, iar în sezonul următor, era deja golgeterul echipei. La zece luni de la primul lui meci, a fost convocat, în premieră, în naționala Braziliei, pentru care a debutat cu gol într-un meci pierdut în fața Argentinei cu 2-1, pe 7 iulie 1957.
Un an mai târziu, ajungea la Cupa Mondială din Suedia, cu toate că era chinuit de o accidentare la genunchi, devenind cel mai tânăr jucător participant până atunci la un turneu final. În semifinala cu Franța, Pele a marcat trei goluri, devenind cel mai tânăr jucător din istoria Cupei Mondiale care izbutește un hattrick, iar pe 29 iunie 1958, devenea și cel mai tânăr fotbalist din finala unui Mundial, la 17 ani și 249 de zile. În meciul decisiv cu Suedia, Pele a înscris două goluri, contribuind din plin la triumful Braziliei cu scorul de 5-2 și, implicit, la cucerirea trofeului Jules Rimet, în premieră. Cupa Mondială din 1958 a creat o legătură aproape mistică între Pele și tricoul cu numărul 10, chiar dacă atunci, totul a fost posibil din cauza unei greșeli de organizare. Federația Braziliană de Fotbal nu a trimis numerele jucătorilor săi, astfel că Federația Internațională (FIFA) i-a atribuit numărul 10, cu toate că Pele a început competiția ca rezervă.
La puțin timp după acel succes, marile cluburi din Europa, Real Madrid, Juventus, Manchester United și Inter, au încercat să îl transfere pe O Rei cu oferte care de care mai atrăgătoare. Inter era dispusă să plătească un milion de dolari, o sumă uriașă în acele vremuri, pentru a-l achiziționa, iar președintele lui Juventus, Gianni Agnelli, îi oferise personal lui Pele o parte din acțiunile Fiat doar pentru a-l convinge să semneze cu gruparea din Torino.
Însă, cel supranumit “Perla Neagră” avea să rămână în Brazilia ca urmare a unei legi introduse de președintele țării din 1961, Janio Quadros, prin care Pele era declarat o valoare de patrimoniu național. Cu Santos, el a cucerit șase titluri de campion al Braziliei, de două ori Copa Libertadores, cea mai importantă competiție intercluburi din America de Sud, și două Cupe Intercontinentale plus zece titluri de campion al statului Sao Paulo.
În 1962, a câștigat a doua sa Cupă Mondială în Chile, unde a marcat un gol și a dat o pasă decisivă în primul meci cu Mexic, după care s-a accidentat în fața Cehoslovaciei și a ratat restul turneului. Chiar și fără el, însă, Brazilia și-a apărat titlul mondial grație unui turneu final de vis realizat de Garrincha. Momentul său de apogeu avea să vină în 1970, la Mundialul din Mexic, unde un Pele stelar a propulsat Brazilia spre al treilea său titlu suprem.
Pe 1 octombrie 1977, O Rei a disputat ultimul său meci al activității de fotbalist cu ocazia unui amical între Cosmos și Santos, care a fost televizat în întreaga lume.